Vasili Kandinsky, pictorul care a transmis sentimente și sunete prin forme și culori

Pictorul rus Vasili Kandinsky (1866 – 1944) este considerat unul dintre pionierii artei abstracte. S-a născut la Moscova și a studiat dreptul și economia în cadrul Universității din Moscova, însă parcursul vieții sale nu a fost marcat de aceste două domenii, Kandinsky devenind interesat în mod special de artă în formele ei picturale și muzicale.

Influențat fiind de lucrările impresioniștilor și postimpresioniștilor francezi, Kandinsky a început să descopere și să exploreze arta picturii la începutul anilor 1900.

• Actorul Alan Rickman: „Există o voce interioară care-ți spune întotdeauna ce ar trebui să faci”
• Christian Dior, maestrul haute couture. „Îngrijirea este secretul eleganței reale”

A fost unul dintre membrii fondatori ai grupului Der Blaue Reiter (Călărețul albastru), o asociație de artiști liber profesioniști expresioniști care împărtășeau un interes pentru aspectele spirituale și mistice ale artei, numele fiind inspirat de una dintre picturile lui Kandinsky.

Pictură dinamică

Picturile lui Kandinsky din această perioadă sunt caracterizate de culori îndrăznețe, forme geometrice și compoziții dinamice. Kandinsky credea că arta ar trebui să fie o formă de expresie care să transceadă lumea materială și să se conecteze cu privitorul la un nivel emoțional mai profund. A scris pe larg pe tema teoriei artei, iar cartea sa „Concerning the Spiritual in Art” este considerată o lucrare fundamentală în dezvoltarea artei abstracte.

În timpul carierei, Kandinsky a abordat pictura printr-o varietate de tehnici, inclusiv pictură în ulei, acuarelă și gravură. De asemenea, a fost implicat în design teatral și a predat la diverse școli de artă din Germania și Rusia. A fost nevoit să părăsească Germania în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, ultimii ani din viață petrecându-i în Franța, acolo unde a continuat să picteze și să scrie.

Străbunica lui a fost o prințesă mongolă

Kandinsky făcea parte dintr-o familie bună, multiculturală, educată, înstărită și pasionată de călătorii. Străbunica pe linie maternă fusese o prințesă mongolă, iar tatăl său era originar din Kyakhta, un oraș siberian aflat în apropierea graniței chineze. Încă din copilărie, a fost familiarizat cu arta europeană, călătorind destul de des la Veneția, Roma, Florența, în Caucaz și Peninsula Crimeea. La Odessa, unde părinții săi s-au stabilit în 1871, și-a terminat studiile secundare și a devenit un interpret amator la pian și violoncel, dar și pictor amator.

După absolvirea facultății și obținerea unei diplome de doctorat, Kandinsky a fost angajat pe un post de director al secției fotografice a unei tipografii din Moscova, iar în 1896, a refuzat oferta de a prelua o catedră de jurisprudență la Universitatea din Dorpat (mai târziu numită Tartu), în Estonia, preferând să plece Germania și să se dedice picturii.

Perioada München

Înalt, purtând ochelari cu rame groase, îmbrăcat impecabil, Kandinsky avea o atitudine care impresiona. Părea că privește universul de sus. Și semăna, potrivit cunoscuților, cu un diplomat, om de știință și un prinț mongol. Toți aceștia la un loc. Dar era, pentru moment, doar un student care studia artele la o școală privată din München, școală condusă de pictorul realist Anton Azbé. Doi ani de studiu sub îndrumarea lui Azbé au fost urmați de un an de lucru individual și apoi de înscrierea la Academia din München în clasa lui Franz von Stuck. În 1900 a absolvit, cu diplomă, academia de arte, câștigându-și poziția, încet încet, de artist profesionist competent.

Pornind de la realismul specific secolului al XIX-lea, a fost influențat de impresionism, de liniile de tip „whiplash” și de efectele decorative ale Art Nouveau, de tehnica punctelor din neoimpresionism (sau pointilism), de culoarea puternică și nerealistă a expresionismului central-european și a fauvismului francez. A expus în cadrul grupurilor de avangardă și al marilor expoziții neacademice care au apărut în toată Europa – în cadrul grupului Phalanx din München (al cărui președinte a devenit în 1902), al grupului Sezession din Berlin, al Salon d’Automne și al Salon des Indépendants din Paris și al grupului din Dresda, care s-a autointitulat Die Brücke („Podul”).

În 1903, la Moscova, a avut prima sa expoziție personală, urmată în 1904 de alte două vernisaje în Polonia. Între 1903 și 1908 a călătorit mult, din Olanda până în sudul Tunisiei și de la Paris înapoi în Rusia, oprindu-se pentru șederi de câteva luni la Kairouan (Tunisia), Rapallo (Italia), Dresda, Sèvres, suburbia pariziană, și Berlin.

Culorile, liniile și formele puteau evolua într-un „limbaj” vizual

În 1909, Kandinsky și pictorița germană Gabriele Münter, care îi fusese amantă din 1902, au cumpărat o casă în orășelul Murnau, în sudul Bavariei, lucrând o parte din timp la Murnau și o parte din timp la München. Astfel a început procesul care a dus la apariția primului său stil personal izbitor și, în cele din urmă, la descoperirea istorică a picturii pur abstracte.

Kandinsky nu era genul de pictor care să se piardă doar în proprietățile fizice ale uleiului și ale pigmentului pe care le folosea pentru tablourile sale. Își dorea un tip de pictură în care culorile, liniile și formele puteau evolua într-un „limbaj” vizual capabil – așa cum era, pentru el, „limbajul” abstract al muzicii. Kandinsky dorea să exprime idei și să evoce emoții profunde.

Dar proiectul nu era ceva complet nou, analogiile dintre pictură și muzică fiind exploatate cu mult înaintea lui de gânditori care încercaseră să codifice presupusa expresivitate a culorilor, liniilor și formelor, astfel că Vasili Kandinsky nu poate fi numit, așa cum s-a întâmplat adesea, „fondatorul” picturii nonfigurative, ci un pionier important al acesteia.

A fost profesor la Academia de Arte Frumoase din Moscova

După izbucnirea Primului Război Mondial în 1914, Kandinsky s-a despărțit de Gabriele Münter și a revenit în Rusia, în 1917 căsătorindu-se cu o moscovită, Nina Andreevskaia, o femeie mult mai tânără decât el, dar cu care a avut o relație reușită.

În 1918, a fost angajat ca profesor la Academia de Arte Frumoase din Moscova și a devenit membru al secției de artă a Comisariatului Poporului pentru Instrucție Publică. În 1919 a creat Institutul de Cultură Artistică, a devenit director al Muzeului de Cultură Picturală din Moscova și a contribuit la organizarea a 22 de muzee în Uniunea Sovietică. În 1920 a fost numit profesor la Universitatea din Moscova și a fost onorat cu o expoziție personală organizată de stat.

În 1921 a fondat Academia Rusă de Științe Artistice, dar în momentul în care a resimțit influența realismului social impus de guvernul sovietic, a părăsit Rusia împreună cu soția lui, mutându-se la Berlin, perioadă care a marcat și transformări vizibile în pictura sa.

A fost întotdeauna interesat să predea

Dacă până în 1914, în lucrările realizate la Munchen mai puteau fi regăsite aluzii ocazionale la peisaj, pânzele și acuarelele din anii săi moscoviți arată o determinare către abstract și o tendință clară de abandon a stilului spontan, liric și organic de mai devreme în favoarea uneia mai deliberate, raționale și constructive.

În acest moment, Kandinsky avea deja o reputație internațională ca pictor, dar cu toate acestea, a fost întotdeauna interesat să predea. A fost profesor de drept și economie imediat după obținerea diplomei universitare, apoi maestru al unei școli de pictură pe care a organizat-o la München, după care profesor la Universitatea din Moscova.

A ținut cursuri despre elementele formei, a predat un curs de culoare, a condus atelierul de pictură murală, iar în 1925, când școala s-a mutat de la Weimar la Dessau, a ținut un curs de pictură „liberă”, neaplicată.

Vorbea despre expresivitatea culorilor

Faptul că era foarte interesat de teorie s-a materializat în publicarea, în 1926, a celui de-al doilea tratat important al său, Punkt und Linie zu Fläche („Punct și linie în plan””). În primul său tratat, „Despre spiritual în artă”, Kandinsky vorbea despre expresivitatea culorilor, comparând galbenul, de exemplu, cu sunetul agresiv al unei trompete trompetei și albastrul cu sunetul ceresc al orgii. În cel de-al doilea tratat, analiza presupusele efecte ale elementelor abstracte ale desenului, interpretând o linie orizontală, de exemplu, ca fiind rece și o linie verticală ca fiind fierbinte.

În 1933, Kandinsky a emigrat la Paris, acolo unde a trăit 11 ani într-un apartament din suburbia pariziană Neuilly-sur-Seine, devenind cetățean francez naturalizat în 1939.

Pictura ultimilor ani ai săi de viață a preferat să o numească mai degrabă „concretă” decât „abstractă”, limbajul său vizual devenind reprezentat de colecții de semne care arată ca niște mesaje aproape indescifrabile scrise în pictograme și hieroglife; multe dintre semne părând a fi un fel de larve acvatice, din când în când introducând și o mână figurativă sau un chip uman lunar. Lucrările tipice sunt Violet Dominant, Dominant Curve, Fifteen, Moderation și Tempered Élan.

Kandinsky a murit pe 13 decembrie 1944, cauza morții sale fiind arterioscleroza.

Sursa:

https://www.britannica.com/biography/Wassily-Kandinsky/Russian-interlude

Vă mai recomandăm să citiți și:

Jackson Pollock: „Pictorul pictează ce vede el, nu realitatea”

Pierre-Auguste Renoir: „Fără sânul femeilor, n-aş fi devenit pictor niciodată”

Janet Sobel, pictorița ignorată care l-a influențat pe Jackson Pollock

Henri Matisse, pictorul francez care a transpus ia românească pe pânza sa